marți, 18 octombrie 2011

Drumul drogurilor in Republica Dominicana-drumul morti

 foto:revistaimagenpolitica.com
Multa lume azi, nu mai condamna consumul de droguri, unii chiar il considera benefic si a fuma marijuana azi, pare a fi déjà ceva obisnuit! Tari ca si Olanda sau mai nou, Argentina, au legalizat consumul marijuanei si lumea o consuma cu multa pofta pe unde apuca! Prin parcuri, in discoteci etc!
Problema e ca toate aceste droguri duc foarte clar la o nenorocire lenta sau rapida, si tarile latino americane nu pot progresa efectiv din cauza acestui flagel, dupa cum se sustine prin conferinte si prin alte mijloace de informare ! Este adevarat, deoarece se vede clar, mai ales  de  catre cei ce traim de catava vreme pe aici, in zonele unde se consuma cocaina ca si painea calda, ca aceste persoane, in special din cartierele defaimate, unde consumul de droguri e mai normal decat munca sau alte activitati cotidiene, sunt niste cadavre vii, care supravietuiesc doar, insa  nu mai beneficiaza de ratiune si de nimic! Singura lor speranta in viata aceasta este sa-si procure doza zilnica, cu care sa se simta in largul lor! Si nimic altceva!
 Iluzii... si viata trece peste ei ca si valizele prin gari sau aeropoarte!
Marea parte dintre acestia  nu stiu sa citeasca, sa scrie si nu inteleg alt limbaj decat cel de cartier, n-au idee uneori nici ce limba vorbesc –dominicana sutin ei- in cazul  in care chiar... sunt dominicani!
 Asadar, consumul  de droguri, oricat am fi de toleranti cu acest flagel, nu cred ca e o alta solutie  viabila decat a-l  legaliza si tine sub un control sever de catre organizatiile care lupta cu adevarat impotriva consumului de stupefiante, pentru a taia elanul milionarilor si guvernelor tarilor caraibiene si sud-americane, ale caror majoritate a demnitarilor si bogatasilor intr-un cuvant, sunt fara nici un fel de exagerare implicati direct sau indirect, traficanti de-alde astea produse interzise, si care "urla"pe la emisiuni radio-TV, zilnic, impotriva legalizarii si care cred ca, daca sunt "inamici declarati", chipurile, cineva ii mai crede in aceasta epoca moderna, in lupta lor cu aparenta... 
Singura solutie ar putea fi,  de a se lua in serios acest flagel si realitatile lui, care sa fim onesti  nu este un aspect deloc usor de rezolvat, dar nici imposibil de a se diminua, printr-un larg proces de lupta nu neaparat impotriva traficantilor care prin legalizare ar pierde teren, nici prin intimidare care nu duce decat la separare si dihotomie, ci printr-un control adecvat realizatg  de catre organizatiile mondiale , de catre voluntari care sa stea mereu langa cei care sunt dependenti de acest factor involutie in societatile latino-americane! 

luni, 17 octombrie 2011

O pizzerie in Republica Dominicana-o afacere la indemana tuturor

Pe bune, se intampla un fenomen ciudat! Lumea ma intreaba cam cat ar costa o afacere aici unde sunt eu!
 Depinde ce fel de afacere. Si un local costa putin insa BINE ADMINISTRAT DA MULTI BANI!
 Uite o pizzerie in inima Sosua, unde cine stie sa administreze bine afacerea i se aporteaza bani, timp liber de a sta mereu la mare, femei frumoase, viata linistita etc!
 Va dau acest link sa vedeti si voi un local ce ar putea fi al vostru! Eu am facut rost de unul tot de pe aceasta lista p e care v-o prezint! http://www.vico-real-estate.com/index.php?content=listingview&lang=es&listingID=313

joi, 13 octombrie 2011

SOSUA MOFONGO-O NOUA MICA ROMANIE IN CARAIBE

Sosua si Mofongo s-au asociat intr-un local! Ce e Sosua va veti intreba, ca Mofongo stim ce e!
 Sosua este o impletire de natiuni. Care se simt bine impreuna. Daca ma intrebati cate ar fi,  credeti-ma... am nevoie de timp sa le caut! Am avut recent un event, si am constatat ca sunt natii pe aici, frate,
pe care acum 6 ani cand am parasit locul acesta -unde venisem pentru prima data in in octombrie 2003, pentru altele mai in sudul Americii, nu existau!
 Bun, acum in afara de nemtii obisnuiti in zona asta, de francezi, canadieni sau italieni, dai de chileni, de estonieni, de cehi, de peruani, de ucranieni, de japonezi etc! In naivitatea mea ma intreb: Intr-o lume in care se traieste din ce in ce mai greu, ce cauta noi si noi natii pe  aici? I-am intrebat de curiozitate pe fiecare in parte si nici ei nu stiau...!
 Acum sa fim seriosi, nici intr-un caz nu e paradisul promis de profetul Isaia, porta-voce a celui Prea Inalt! Dar un italian mancand un mofongo, azi, in Dracula in Mofongo de Sosua, restaurantul unei respectabile doamne de aceeasi nationalitate cu a noastra, imi spune clar si concis: "Aici, e cea mai mare libertate din lume"! Si chestia asta a spus-o inainte de-ai da paharelul de palinca (pe cale de terminare deja), deci, cred ca avea dreptate! Cu bune si rele, din nou, dragi amici din toata lumea,
 va salut cu multa nerabdare de a manca un mofongo aici, impreuna cu voi, sau orice altceva si...bineinteles, traditionalele bucate din Transilvania si nu doar, cu care stimabila creatoare de acest local, si cu toti cei ce stam in asteptarea domniilor voastre, va promitem seri de neuitat in Caraibe, localul nostru romanesc de aici!
 Salutari din Caraibe

marți, 27 septembrie 2011

Gerhard Bulla- un constructor german in Republica Dominicana

Pe acest om l-am cunoscut in urma cu 7 ani, in Sosua, unde imparteam acelasi birou! Este cel mai cunoscut intreprinzator in zona care construieste case si diferite edificii. De fapt, are o afacere de familie, unde el este capul, iar fiica sa Franziska, proaspat absolventa a Facultatii de Administrarea Afacerilor din Puerto Plata, fiind insarcinata de partea de marketing. Ea, de asemenea, detine o firma de imobiliare, iar fiul, Paul se ocupa de partea constructiilor, in timp ce tatal lor coordoneaza intreaga afacere.
 Nascut in Rosenheim, tinutul Bayern, in urma cu 53 de ani, s-a stabilit aici acum 15 ani si este un om de vaza in comunitatea germanica din zona Sosua-Puerto Plata!
 Intrebat de ce a ales acest tinut, ne spune ca ii place mult caldura si ca aceasta tara i-a oferit libertatea de a-si coordona afacerile dupa bunul plac si unde comertul nu are mari restrictii. "Totul depinde de capacitatea de a conduce afacerea si de munca, de organizarea ei.
 In Republica Dominicana, a investi in bunuri imobiliare este cea mai buna afacere! Nu exista o scadere a preturilor ci dimpotriva, acestea cresc in fiecare an! Adica aven de a face cu o piata stabila"!, conchide acest respectat om de afaceri germano-dominican!
 De asemenea, are cele mai bune puncte comerciale pentru vanzare sau inchiriere, restaurante, magazine si altele, pentru care garanteaza ca tranzactiile se vor face in cele mai sigure conditii! Zilele trecute a vandut unei romance un restaurant si in continuare are o gama larga de localuri aici in aceasta zona unde preturile sunt mult mai accesibile decat in alte zone din Republica Dominicana si unde turismul este mai diversificat!
 Aici se poate vedea o alta afacere "apetisanta" in Sosua, la un pret ce nu mai are nevoie de explicatie.Si dupa cum v-am spus: In epoca internetului nu se poate mimnti!  Ar fi fatal pentru orice comerciant ce-si vede de-ale lui treburim cu adevarat! Salutari din Caraibe si din Sosua
http://www.vico-real-estate.com/index.php?content=listingview&lang=es&listingID=313

joi, 15 septembrie 2011

Satmareanul.net imi trimite poze cu fostul bloc aici in Caraibe

 Blocul meu din Satu Mare

M-am abonat la satmareanul.net, un ziar local din, dupa cum se si intituleaza aceasta publicatie online, Satu Mare. Aseara, aici in Caraibe, unde locuiesc in prezent, am deschis cutia postala electronica si am dat de un material despre Cartierul meu, unde am locuit 27 de ani si de unde am plecat inspre indepartatul tinut al Caraibelor!
http://www.satmareanul.net/2011/09/15/cartierul-solidarita%c8%9bii/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+Satmareanu+%28Satmareanul+-+The+best+news+in+town%29&utm_content=Yahoo%21+Mail
 Mi-am aruncat  privirea peste pozele afisate si am dat de curtea blocului meu! Intre timp,apartamentul nostru a fost vandut, iar parintii s-au mutat in Baia Sprie, unde au si decedat!
 Ce frumos si pitoresc se vede blocul meu de aici de departe! Desigur, 27 de ani sunt o viata de om si care nu se poate uita asa de usor. Un lucru insa il repet: Satmareanul.net mi-a facut o surpriza neasteptata. Ii multumesc! Si mult succes in activitatea-i jurnalistica on line!

miercuri, 14 septembrie 2011

M-am saturat sa mai scriu despre Caraibe

  Don Rafael, marinarul dominican ce a lucrat 20 de ani in marina comerciala germana

Orice inceput are si un sfarsit. Sa scrii zilnic despre Caraibe, devine de la un timp plictisitor, atat pentru mine cat si pentru cititori. Atatia cati or fi! Cu toate astea lumea ma citeste, si mai ales imi vin zilnic vizitatori neprogramati de pe google! Lumea cauta Caraibe cu ardoare! Asadar, trebuie sa dau informatii in afara site-ului pe care il vom monta in curand! De altfel, ma simt atat de bine cu viajoa.ro si ocrotit de acest site excelent, unde se pot citi sub ingrijirea Adrianei Cocic, o gama variata de reportaje de calatorii prin toate colturile lumii! Nu mi-am pus blogul sa mi se citeasca pe anumite site-uri specializate! Este doar un calduros salut catre prietenii mei! Asadar, vreau nu vreau, trebuie sa continui! Show must go on!


marți, 13 septembrie 2011

Iar am ajuns de rasul lumii

Aiiii, cum se folosesc americanii de noi... Acum cica, au facut un parteneriat ...ad-hoc, cu delegatia romana plecata cu Basescu la Washington... si pe care ai nostri o considera, desigur ...istorica...! Stiti ce e in capul americanilor acum..."Ba, usor pica astia in plasa. Daca am mai avea inca 10 tari ca si Romania am fi desigur imparatii planetei..!" Noroc ca altii si-au dat seama ce hram poarta americanii si politica lor devastatoare si ii privesc cu mare reticenta! Si aici suntem pe ultimul loc!
http://www.ziare.com/basescu/presedinte/traian-basescu-s-a-intalnit-cu-barack-obama-in-biroul-oval-1120405?utm_source=Newsletter__Breaking_News&utm_medium=&utm_campaign=newsletter_44736

luni, 12 septembrie 2011

Columbia si Bogota sau discutiile de fiecare seara

Suncampdr.com- padurea tropîcala si raul Muñoz
Serile stam si fumam in fata casutei unde mai locuiesc pentru cateva zile. Doi delicventi, eu si columbianul Victor. Ne-am lasat de fumat amandoi, fara sa ne cunoastem insa, la acea data, adica pe 1 ianuarie 2011.
Ne-a apucat amandoi cam in acelsi timp si ne ascundem fiecare de cineva: El de Diane, sotia sa, iar eu de altcineva! Serile petrecute in Complexul acesta sunt minunate. Nicaieri in Republica Dominicana nu m-am simtit mai bine ca si aici! A fost un vis frumos de 3-4 luni, dar trebuie sa plec pentru ca mai am si alte datorii, in afara de www.suncampdr.org, Fundatia pe care in continuare am s-o sprijin neconditionat! Natura e asa cum a lasat-o Dumnezeu. Viata in condo este una salbatica, vegetatie luxurianta, raul din fata barului..., etc!
 Aseara columbianul mi-a vorbit despre Bogota lui natala, capitala Republicii Colombia! Mi-a povestit despre pistele si cursele de ciclism din afara orasului si  despre clima din aceasta metropola de 12 milioane de suflete. Este la o mare inaltime, la peste 1000 de metri de nivelul marii, nu stiu exact cifra si nici nu ma intereseaza...! Ce insa, ma face curios este faptul ca jos, zice Victor, e o caldura de mori. Si uite asa, vorbea despre Colombia aseara, despre tara pe care a parasit-o in urma cu 10 ani si unde nu s-a mai reantors! Anul acesta insa si-a planificat o "evadare" spre propria-i patrie. Daca afacerile il vor lasa... Intr-o zi am sa scriu si despre Columbia si despre cum americanii i-au lasat fara industrie si fara servici prin anii `90 si cum au reusit sa-i destabilizeze. Chiar si intr-una dintre cartile biografice ale lui G. Marquez, se intalneste faptul ca, americanii au facut dezastru in aceasta tara!
 Numai noi, romanii, ne mai gasim refugiu imaginar in America! Europa intreaga ne-a atras atentia atunci cand ne-am bagat ca si magarii in razboiul cu Irak, si am fost vazuti de intreaga lume precum  animale de sluga, asa cum si boul se duce singur la taiere.
 Dar ma rog, fiecare actioneaza dupa cum gandeste, eu unul nu gasesc nimic bun despre tara pe care , o divinizam inainte de a ajunge aproape de ea! Acum am ramas cu o tristete amara in suflet. America imi sta asa precum sula-n coasta lui Iliescu, candva! Va mai aduceti aminte???

duminică, 11 septembrie 2011

MISTERIOASA DILAILA RECIDIVEAZA - O ROMANCA CARE VA CUCERI CARAIBE

DI(A)LAILA
  foto:margaritaonline.com
Ma surprinde aceasta fiinta! Mi-a scris din nou! Cine o fi...? I-am trimis o scrisoare la care mi-a raspuns: " Esti ca si toti barbatii: Un pripit! Intai, asculta-ma bine si apoi vorbeste! Cum vrei sa afli ceva daca nu asculti mai intai?   Asa ca m-am lasat convins! A zis ca poate sa ma ajute si ca imi va face un record de trafic...! (Sper ca nu de influenta...sentimentala)! Are, cica, solutii magice! I-am raspuns ca nu e un blog profesional si ca scriu si eu, asa, ca sa-mi salut prietenii! Salutari din Caraibe! Atat!
 Am avut o convorbire apoi pe mess! Si mi-a zis ca intr-o buna zi o sa ne intalnim in...acel Caraibe! Dar suna ca si un fel de amenintare! Incep sa ma tem de Dilaila! Si cu toate astea e binevenita in viata mea de blogger incepator! Chiar daca cu scrisul sunt amic de peste 30 de ani! Am inceput prin 76, pe la " Arici Pogonici" ! Dar sa vedem in continuare:
foto:audioplaneta2009.galeon.com
Dilaila m-anunta ca va ajunge in Caraibe, precum piratii din secolele trecute! 
Sper doar... sa nu-mi fure sufletul

                                                    DOAMNE PARCA VA AUD (II)

El & ea: Doar un gand! Nu dati cu pietre... !!!

         Doamne, parca va aud : " Frate – s-a mai gasit una sa scrie – de parca nu toti, mai micii sau mai marii oameni care au facut umbra pamintului, cu rost sau fara rost, au scris despre asta.
        Normal, aveti dreptate ! Anormal, insa, va vorbesc eu, acum : Cum sa nu greseasca el cind ea isi creeaza un el  si-apoi chiar sufera ca EL nu e asa. Marturisesc si eu sunt la fel- dar de fiecare data cind ma apuca citesc Madame Bovary si sigur…imi trece.
Si- l caut, il descopar, il accept, apoi imi amintesc cat de mult il iubesc . Asa cum e el !!!
Opriti-va putin, ganditi-va putin- cu drag,
Dilaila !

sâmbătă, 10 septembrie 2011

DILAILA IMI SCRIE DIN BUCURESTI

 E dupa amiaza in Caraibe si seara in Romania. Primesc o scrisoare electronica din Romania: tara@dilaila.com.!  Cum nu cunosteam adresa, am fost si mai curios de textul trimis! Mi-a zis ca e bucuresteanca, dar ca e si ardeleanca! Nu vrea sa-mi spuna, cica, mai multe! Deocamdat`! E cam suparata pe unele doamne care isi cearta mereu barbatii si nu-si asuma- zice ea...iubirea!!! Cea pe care cu atata ardoare o facea, chipurile ...candva!
Asa a inceput scrisoarea Dilaila...!
 V-o prezint in continuare: E scrisoarea unei femei; curajoasa si  sincera

                                               NE PLACE ...NU NE PLACE (I)
"Exercitii:
1.Ne place …Nu ne place…
Ne place cind el vine, cu drag, acasa – chiar daca in buzunar cardul e gol. Dar poarta pe fata zambetul sincer, cu totii stim – ochii nu mint.
Nu ne place cind el vine acasa, chiar daca in buzunar cardul e plin. Dar poarta pe fata zambet vinovat, cu totii stim- ochii nu mint.
Ne place sa ne minta , sa ne spuna – "Nu e adevarat, te inseli! Dar inima urla si-ti spune – nu , nu , nu...! .
Nu ne place sa  gandim ce urmeaza...!
foto:adevarul.es  Filozofii...? Lucrurile sunt simple

Acceptam- ne place- nu ne place !
Filozofii...? Lucrurile sunt simple.
    Traim cum vrem. Frumos, urat...! Important e sa ne convina – daca ne place sau nu ne place... Ce mai conteaza!.
Construim drame, pentru ca ne place sa fim victime- nu ne place sa ni  se spuna: .. ti-am zis eu  ,,- dar ne place sa spunem : ,,ti-am zis eu ,, (sic!)
 Si-atunci ne place sau nu ne place…?

                                         MIE IMI PLACE SA TRAIESC

  Ei, mie imi place sa traiesc asa cum e viata in sine. Mie imi place sa vina acasa.... Cu drag, sau de nevoie. Nu aleg. Hm... L-am ales eu pe el.  Si nu analizez, imi asum! Despre asta este vorba – despre asumare…. Hai sa terminam cu pisicelile. Haideti sa haidem... sa ne placa! Hai sa nu mai fie drama!!!!
Cu drag, pentru ca imi place,
Dilaila !

PS. Dilaila, mi-a promis episodul 2! Astept cu sufletul la gura!