marți, 21 august 2012

GARCIA MARQUEZ SI CARAIBE


  foto:fuckyeahbooks.tumblr.com;
 Am citit biografia celebrului romancier si jurnalist sud-american! Un indragostit de Caraibe si de cei nascuti in  mirifica zona geografica. Scriitorul columbian, e descendent al unei familii spaniole, emigrate in Columbia! Un tip simplu, la fel ca si toti cei pe care i-am cunoscut si ma refer aici, la columbieni...!
 Sud americanul, fie de unde o fi, din aceasta parte geografica, e un scriitor prin definitie! Adica manuieste condeiul sau "tastatura", chiar si atunci cand povesteste! Pune patima in ceea ce noi, europenii, consideram poate, baliverne...
"Un veac de singuratate", o carte de referinta a literaturii universale, a fost o opera nascuta din dragostea autorului pentru Caraibe si pentru misterul invaluit al locuitorilor tinutului respectiv! Spunea undeva in  biografia sa, Gabo, ca oamenii din aceasta zona, sunt"singuratici"! Am meditat apoi, si am cautat  daca afirmatia mentionata, e literatura sau adevar! Deoarece literatura este un "simbol" al vietii noastre, iar realitatea afirmata poate  exprima exagerarea spiritului creator....
 Intr-adevar, Caraibe este, insa, un loc de speranta si de visare, ceea ce poate genera o oarecare doza de solitarism, ca si forma speciala de "viata metafizica" asa cum observa si Borges, insa la profilul psihologic al argentinianului ... Multa galagie dar... singuratate meditativa!
Alta trasatura de caracter a locuitorilor din Caraibe, este taifasul, care ar putea contrasta cu idea in sine de singuratate meditativa ! Le place sa povesteasca si sa rada instantaneu (fara un motiv in sine decat cel al dorintei de a te simti bine...) ...insa cu pofta sincera! O forma indirecta de a lupta constient cu stressului cotidianl... Sud americanul, in general, e dotat cu arme naturale impotriva acestui flagel ce nimiceste spiritul nostru.
 Insa, de asemenea, scriitorul latino-american are si experinte triste si care poate au facilitat celebritatea acestora: Gandindu-ne aici, la Carlos Fuentes, Borges, Sabato, Vargas Llosa si altii... Viata-in sine- in zona, nu e usoara...
 Scriitorul latin devine astfel,  un inamic al americanilor gringo, al celor din administratie, si nu al oamenilor de rand ( a nu se face confuzie!), cei care ar genera conflictele in randurile spiritului boem din sudul continentului, deoarece a simtit din tinerete ca, politica lor, a nord americanilor, este una expansionista, asadar incompatibila si sufocanta in acelasi timp, spiritului indio sau afro-hispanic.
Si, in acest fel, le-a genera un oarecare soi de gandire si revolta: Si anume, Expansiunea americanilor din nord catre sud..! Au descris apoi, in operele lor, formele de exploatare si in acelasi timp au  semnalat , de asemenea, "slabiciunea" caracterului latin vis-a vis de cel anglo-saxon!
 Se zice ca, Vargas Llosa, o persoana apropiata candva  lui Gabriel Garcia Marquez, ar fi mentionat in aceasta directie faptul ca; "Niciodata cei din sudul continentului nu-i vor ierta pe cei din partea nordica, pentru simplul fapt ca "doar o mana de venetici din zona britanica au realizat un colos economic mondial, in timp ce inca, America Latina, se zbate intr-o saracie fara de iesire"....
Revenind la Caraibe si Garcia Marquez, daca treci oceanul Atlantic, si ajungi spre exemplu, in insulele din Antile, vei descoperi ca in randul oamenilor obisnuiti se observa o rezerva in a-si exprima sentimentele, cu toate ca sunt destul de comunicativi.  De aici, cred, concluzia titanicului scriitor! Trecand dupa amiezile prin stradutele inguste ale localitatilor caraibiene, fie in Venezuela, in Columbia sau in Republica Dominicana, unde soarele de dupa masa, cam obosit de atata caldura, isi obladuieste locuitorii postati pe scaunele in fata caselor sau tabloanelor ori pur si simplu pe suelo si meditand spre ceva care parca vine dintr-o alta lume.... Unul langa altul, asezati cuminti cu priviri in general tampe, de parca ar presimti catastrofa apocaliptica ce ar putea sa apara din clipa-n clipa, si vestitorii, de asemenea, unei lumi paradisiace...! Soarele e puternic si fetele lor sunt linistite de o singuratate impovarata de o forma de viata rara pe care noi, europenii , nu o intelegem. Insa cei care au castigat premii Nobel, au zugravit-o si au reusit sa ne transmita si in alta parte, o particica de acest mister acum ceva mai  deslusit pentru mintile noastre  regulizate de europeni...
 Misterul Americii de Sud nu este la indemana noastra, a celor din batranul continent, obisnuiti cu idei revolutionare, inca de la acea Revolutie Franceza si  ne intrebam adesea, de ce exista inca telenovele intr-o lume atat de cunoscuta si suprasaturata de obisnuitul clasic, zugravit deja, cu mai bine de un secol de Tolstoi sau Balzac, al unei vietii indepartate de ceea ce numim revolutie culturala...! Cu toate astea nu intelegem cum acesti "superficiali" actori sud-americani, au dominat campul  premiilor Nobel pentru literatura in secolul trecut si prezent! Au reusit sa dea o nuanta vie, o forma redescoperita vietii actuale din America Latina, considerata de unii precum o simpla forma clasica a ceea ce a fost odata Europa, deci, nimic misterios prin urmare, in felul de trai primitiv al locuitorilor regiunii respective....Dar, au reusit sa zugraveasca prin operele lor, un stil de viata mai mult decat invaluit intr-un mister cotidian, ci mai degraba intr-unul cu  farmec aparte, ce nici un alt continent inca nu a reusit sa dezvaluie starea-si de fapt, a natiunii pe care o alcatuiesc!
 Si  uite asa, celebrii scriitori latino, au facut dintr-un secol precum cel de nu demult trecut, o  renovare a expunerii literaturii in ansamblul acesteia.
  Si insusi, acest sentiment de singuratate al caraibienilor, expus de Gabo, poate deveni un element de meditatie pentru cei care nu mai avem putinta de a visa spre o lume ce ar trebui prin definitie sa fie mai buna, mai umana si mai sincera.
                              
                                                    CALIN DANIEL CRUCERU