sâmbătă, 30 noiembrie 2013

REPUBLICA DOMINICANA SI ANUL 2014

calarind in suncampdr.com, Muñoz,Puerto Plata!

In contextul crizei mondiale avem tendinta sa ne intrebam ce se va intampla cu noi maine si in zilele urmatoare. Europa de vest nu mai este un vis devenit realitate al celor din estul continentului, care sunt obisnuiti sa creada ca totul se rezolva cu o plecare la munca in Occident. Cum, de pilda, s-ar fi putut intampla acum vreo zece ani inainte. Totul e schimbat. Zilnic am vizite pe acest blog de catre persoane care prin intermediul google ajung la paginile mele, unde am materiale scrise despre viata din zona unde m-am stabilit in urma cu zece ani, Caraibe.
Masquarades si o parte dintre cursantii atelerului de teatru si copii acestora

S-au perindat multi curiosi pe aici, si multi au dorit sa ma urmeze, in acesti ani ai pribegiei mele, insa foarte putini au rezistat. De fapt, ce-i tenteaza pe unii sa doreasca sa locuiasca aici! Am observat cu timpul, ca marea majoritate a strainilor  sunt cautatori de liniste, soare, si nu au mari ambitii de la viata. Vor sa o rupa cu trecutul lor. Veti gasi multi divortati, pensionari, handicapati, obsedati de o vara eterna, homosexuali, lesbiene sau persoane care vor pur si simplu sa-si incerce calitatile sau performantele erotice prin corpurile negre, creole ale bastinasilor, etc. M-am intrebat adesea ce caut eu aici si in care categorie ma gasesc! Niciodata nu am reusit sa ma clasific. Nici una dintre acestea nu mi se potrivesc.
Cred ca dorinta mea a fost alta, decat cele prezentate mai sus! Probabil a fost dezideratul de a sta cat mai mult in natura si o reintoarcere in spatiu si timp. Mereu mi-ar fi placut sa traiesc de o maniera simpla, fara ambitii desarte, sa stau undeva si sa pescuiesc, sa am doar noaptea electricitate, sa gatesc pe jar, si sa manac numai produse naturale. O data pe saptamana sa ies la oras, imbracat de secolul XXI, si sa-mi rememorez viata de dinainte, undeva la un bar select printr-o statiune vecina. Nu as avea nevoie de wi fi. As munci undeva in agricultura, iar seara m-as aseza linistit sub niste palmieri de cocos sau de mango, cu un trabuc, o cafea buna si din cand in cand un vin de casa adus din Romania sau daca nu, unul cumparat pe la vreun spermarket.
Nu am reusit in 10 ani asa ceva si cred ca nu voi putea niciodata sa-mi satisfac pofta asta!
In Republica Dominicana, insa, de la sosirea mea, in 2003, soarta m-a asezat intr-un loc turistic si rezidential, Sosua, Puerto Plata, unde majoritatea erau milionari canadieni, nemti sau elvetieni,  fiind asteptat de catre Liviu, care ajunsese inaintea mea cu 2 ani.


beau vin de tamarindo dupa o reteta inventata de mine!
 
 
Astazi, dupa10 ani, insa, pe de alta parte, ma pot declara multumit. Am ajuns sa stiu de ce sunt aici si de ce nu ma intereseaza revenirea pe continent. Anul 2014 este o agenda teribila pentru mine.Am cativa romani din Italia, Canada, Statele Unite si Romania, dar si francezi si maghiari care ma vor vizita si care doresc sa se stabileasca aici, sau cu care avem planuri si proiecte cultural-artistice si turistice. Nu e nimic mai frumos decat sa aduni in jurul tau prieteni virtuali care au devenit reali, cazul lui Gabriel Motoc si al prietenei sale Diana, din Montreal, si sa le impartasesti experienta ta, cu bune si rele, asa cum e viata. De fapt, poate aceastasa fie adevarata mea menire aici in Republica Dominicana. Totul e sa fii sincer si sa nu exagerezi! Viata iti poate oferi surprize placute doar daca apelezi la discernamant.
Daca Dumenzeu va dori, 2014, poate fi anul cel mai fecund din viata mea.