S-au suparat romanii canadieni pe mine

Rebecca Burns, functionara bancara din Montreal-  total nemultumita de viata din Canada de azi
In urma cu cateva luni am scris un articol in viajoa.ro despre viata din Canada!
http://www.viajoa.ro/destinatii/america-de-nord/canada-ogarului-cenusiu#comment-4720
  Nu am fost niciodata in Canada, insa traiesc de peste 2 ani numai intre canadieni. Iar din mai, 2011, activez intr-un complex turistic canadian, ma trezesc la cafea cu canadieni, si ma duc la culcare despartindu-ma de canadieni, particip la intruniri religioase de 2 ori pe saptamana cu aceasta natie, fie francofoni, fie anglofoni!
 Cel mai bun prieten de-al meu aici, e un canadian, Mark Brandon, care in acest moment este in Canada si aproape toti ceilalti colaboratori voluntari de-ai Fundatiei noastre sunt...canandieni!
 Mi-am permis asadar, sa scriu  acest material informativ, i-as spune, "Canada ogarului cenusiu" parafrazandu-l pe Romulus Rusan, avand informatii  adunate de la canadienii insasi, despre situatia dificila chiar si dramatica din societatea canadiana de azi, o coruptie de nemaintalnit etc! Ascult zilnic off-urile lor, ba chia ii contraziceam la inceput, si ma priveau ciudat! Si deseori ma intreabau: "De unde ai tu informatiile astea?" Si rusinat aplecam capul. "De la unii romani care locuiesc acolo si de pe site-uri de emigratie". Isi zambeau pe sub mustata... si ma priveau ca si pe o fiinta inocenta si prost informata!

Foarte multe persoane din tara care nu au avut in viata lor vreun contact cu un nativ al acestui tinut nord-american, si cate 2-3 romani stabiliti in Canada, motiveaza ca  acolo si-au gasit refugiul si ca o duc minunat si ma acuza de faptul ca nu am cunstiinte exacte, ca as vrea sa denaturez adevarul, ca ei, chipurile, sunt acolo si ca treburilemerg OK. Ma intreb pe cine sa cred? Pe ei emigrantii romani sau pe cei care s-au nascut acolo din mosi-stramosi? Dumneavoastra pe cine ati crede?

 Iar comparatia cu Romania ...hai sa fim seriosi...! Nu are nici un fond in a incerca sa o facem!
 Si in alta ordine de idei, traim in era facebook, twitter etc. Sa nu mai vorbim si de alte surse de informatii percum google sau bing! Cu minciuna azi, poti pranzi, dar in mod cert nu mai ai cum sa cinezi! Asta e de fapt idea acestrui material! In ce-i priveste pe cei cu "opinii" diferite e treaba lor! Atata timp cat acestea se bazeaza pe ceva concret!

OBSESIA SAU MODA FACULTATILOR

foto:stirifierbinti.ro                                                                                                          
   una e sa fii croitor si apoi savant, dar e cu totul diferit sa vrei sa fii marinar si apoi presedinte
Toata lumea doreste sa aiba in viata un tel si daca acesta este bine definit, lucrurile ar putea sta cu atat mai bine! Spre exemplu, sa ai o cariera, sa fii un parinte bun si drag, un sot sau o sotie ideala si desigur o situatie materiala care sa-ti permita sa traiesti in liniste! Desigur, daca capacitatile nostre sunt pe masura, ne dorim cu ardoare sa finalizam cat mai multe studii, si sa ne formam un stat social bun!
 Este un demers firesc si absolut normal!
 In urma cu ani de zile, posibilitatile de a continua studiile de dupa liceu, erau ceva mai ingradite ca si in ziua de azi! Locuri putine la facultati iar societatea romaneasca era ceva mai clara decat acum! Stiai exact ce se va intampla cu tine daca reusesti, spre exemplu, la facultatea de agronomie. Sau la aceea de litere, bineinteles cu mici exceptii! Acum lucrurile s-au schimbat profund, posibilitatea de a accede la universitati este mult mai mare! Practic, o face cine doreste si are in buzunar o diploma de bacalaureat! Insa in ultima perioada, acest fapt a devenit o obisnuinta sau o moda, multe persoane insa nu au o asemenea vocatie adica pur simplu n-au nevoie de studii superioare, deoarece aptitudinile lor  sunt cu totul altele! Multi sudori ori soferi de vocatie sau croitori, se duc la facultate doar pentru ca vecinul sau fostul coleg de scoala a ales aceasta optiune! Nu ca ar fi ceva rau in asta, dar de cele mai multe ori e chiar inutil! Se pierde timp, bani si o concentratie in munca sa, normala, de care avem nevoie fiecare atunci cand suntem axati pe ceva anume!
O alta categorie considera ca, finalizarea unor studii superioare inseamna o realizare fara de care in viata nu ai nici o sansa!
 Am urmarit fenomenul si pe la alte natii, la americani, la francezi, olandezi sau spanioli! Dorinta de a ne autodepasi exista poate in fiecare dintre noi, insa la popoarele amintite am sesizat ceva mai mult pragmatism! Acestia sunt interesati mai degraba sa-si faca treaba bine sau sa castige bani buni, in functie de cum li se ofera o sansa din perspectiva job-ului  ales! Nu prea se sprijina pe acest statut social de care se vorbeste in Romania! Am si auzit vociferandu-se ca occidentalii nu-s realizati! Hai sa facem o comnparatie intre societatile unde acestia isi desfasoara activitatile si cea a noastra, de unde fug toti ca dracii de tamie!  Daca in Olanda un pantofar si-a ales meseria asta, se concentreaza si face tot posibilul sa o dezvolte si sa-si formeze o anumita dexteritate si sa aiba cea mai buna tehnologie la indemana! Nu-l mai intereseaza ce zice sau ce face vecinul, varul, etc! In timp ce romanul orgolios din fire, nu suporta daca verisorul sau, care are mai mari inclinatii spre ceva anume, sa fie un inginer si el, chiar daca e un bun croitor  considera ca nu are acest statut social de ...."domnu inginer". Si chestia asta il roade! Si atunci se va framanta intr-atat, ca trebuie neaparat la toamna sa se inscrie la facultate! Acest fapt, parafrazandu-l pe Inteleptul Solomon, e o ...adevarata goana dupa vant! Pentru ca nu va fi niciodata un inginer adevarat ci un posesor de diploma si un neavenit in breasla inginereasca. Cu foarte putine exceptii!
 Si in definitiv, cazurile nu sunt deloc izolate iar cine pierde este insasi societatea romaneasca!
 Si vai doame, cata cerneala s-a scurs in decursul ultimelor secole de catre marii prozatori si ganditori
pe aceasta tema si nu invatam nimic, cu toate ca avem bacalaureate , studii superioare  si mai nou masterate, in timp ce societatea romaneasca parcurge o criza din ce in ce mai profunda. Atat morala cat si...! Dar, ce sa mai vorbim...!

Valorile muzicale abuzate in Romania

 foto: teatruldestatconstanta.ro O mare voce si un caracter frumos-Ileana Sipoteanu
Un fenomen ciudat se petrece in zona balcanica si carpatica numita Romania! Am plecat de 8 ani din tara si am trai in 6 tari: Republica Dominicana, Franta, Olanda, Argentina, Venezuela si Peru!
 Am revenit pentru 4 luni, in 2008, in tara noastra si apoi m-am reintors in Republica Dominicana!
Ce m-a interesat pe mine in aceste calatorii, nu a fost sa ma imbogatesc, sa-mi fac bani sau sa-mi cumpar case si sa trimit poze in tara... un soi de... ce bine am ajuns eu daca am plecat! Nu, nimic din toate astea, ba dimpotriva, am trait mult mai greu decat am facut-o in comoditatea casei familiale!
 Scopul numarul 1 al plecarii din Romania, a fost sa vad cum se traieste pe alte continente si ce mananca sud-americanul, cum gandeste, cum reactioneaza sau redus la doua cuvinte, profilul psihologic al acestuia! Dupa care a inceput lupta mea cu preocesul de acomodare!
foto:muzica.phg.ro
Cati nu ma plans ascultand muzica acestuia in adolescenta

 Am invatat sa-mi placa muzica lor, sa-i inteleg de ce o canta astfel, ce transmite cultura, dansurile, nebuniile si starile pe care si le exprima adeseori, diferit de cum ne mainfestam noi in anumite situatii similare!
 Zilele acestea am urmarit cativa prieteni-facebook, artisti de seama prin creatiile lor in tara noastra! Am sesizat foarte usor ca ceva foarte putred, miroase urat de tot in zona show-bizz-ului din tara noastra! Apoi am facut repede o comparatie. Am analizat fenomenul muzical din America de Sud, un continent grandios, atat ca si  cultura comuna cat si ca si entitati spirituale diferentiate de unele accente rasiale, indo-africano-hispanica, sau afro-europeo-hispanica, etc!
 Dupa cum spunea cineva in facebook, in America de Sud este imposibil sa exporti cantareti si fotbalisti! E un mare adevar, dar nu si absolut! Hai sa-l amintim aici pe Andrei Zinca care este si el un artist, un nume in America de Sud in zona telenovelelor, si a producatorilor milionari de prin Miami!
 De ce am facut aceasta precizare in legatura cu exportul artistilor din Romania!!!
 Pentru ca se pare ca tara noastra nu mai are nevoie de ei! Ii neglijeaza total! Cum adica o cantareata de talia Ilenei Sipoteanu, cu interpretare atat de sensibila si o voce minunata, sa nu aiba un teren unde sa poata sa-si desfasoare creatiile, sau un compozitor in plina maturitate  ca si Dumitru Lupu, sau precum mai tanarul Mihai Alexandru, in mare voga in ultimul deceniu, sa fie apostrofat de niste inculti pe you tube la comentarii!  Frate, avem dreptul sa ne exprimam parerea, dar sa o facem in cunostiinta de cauza! Daca nu esti initiat, mai bine taci!
 In America de Sud, cantaretii cand ajung la maturitate sunt protejati, ei au canalele lor care ii difuzeaza mereu, publicul care ii asteapta si bineinteles producatorii care ii stimuleaza si care nu se murdaresc sa ia bani unei fite anti-talent  sau unui absurd de amant care e dornic in boala lui, sa-si vada amanta de 20 de ani neaparat aplaudata de altii si s-o plaseze inaintea unor vedete deja incontestabile!
 foto:muzica.ro Catalin Crisan gandindu-se la vremurile cand in ii vorbea marea!
 Unde este Catalin Crisan, Mircea Rusu, Mircea Baniciu, Paul Ciuci, Gabriel Dorobantu, Ovidiu Komornik, Vasile Seicaru si lista ar putea continua? Imi vor replica unii ca ar fi deja depasiti! Nimic mai fals, aceasta este imaginea pe care  criminalii culturii din Romania si anume cei care sunt la conducerea Companiilor producatoare de show din tara si cei care coordoneaza posturile de radio FM si a Televiziunilor, fie de stat, fie particulare, aceasta caracatita de neinlaturat pe cai civilizate! Acestia, valorile care s-au facut cunoscute ince de multa vreme si a caror slagare se afla mereu pe buzele noastre, trebuie sa stea in atentia producatorilor si sa le faciliteze accesul prin publicitate si sa lupte impotriva kitsch-ului, sa conduca batalia chiar ei insisi, sa fie primii care sa condamne public acest flagel, din zona artistica romaneasca!
 De aceea unii dintre ei, ramasi fara nici un fel de putere in a lupta cu destinul, s-au delasat si au inceput sa faca alte activitati colaterale si sa se multumeasca in a canta pe la onomastice!
 Pacat ca lucrurile stau in asa fel si mai rau este ca nu se vede nici o luminita la vreun capat de tunel in zona aceasta! Ar fi mai bine, sa caute un loc in lumea hispanica, deoarece multi dintre acestia enumerati mai sus de mine, prin slagarele lor, ar putea face furori in spatiul latino american, care este unul, din anumite puncte de vedere, mult asemanator cu  cel al culturii noastre romanesti!

Obsesia saptamanii-Mircea Rusu din Band

 foto:www.musicmall.ro                                                                                                                                      Mircea Rusu-privind catre departe de prin  ramurerele Band-ului
Saptamana aceasta am avut o obsesie. Sa caut, sa investighez ce o mai fi facand un artist drag mie, care intr-o vreme era solistul Compactului! Asa-l stiam eu pe Mircea Rusu!
 Bineinteles, apoi s-a lansat extraordinar pe piata muzicala romaneasca ca si solist si este unul dintre putinii  in Romania- daca nu unicul- care a interpretat cu succes 3 stiluri de muzica: Rock, pop si folk!
 Sa canti rock cu o voce ca si a lui Mircea Rusu, nu i-a fost cu siguranta prea usor! Pentru ca vocea sa are un timbru cald, placut, melodios si chiar daca linia Compact-ului era una de rock  de acest gen, era nevoie totusi, de o anumita forta, iar Mircea Rusu a interpretat piesele rock, la un  nivel foarte inalt. L-am ascultat live in Satu Mare impreuna cu Compact C, undeva pe la mijlocul anilor 90! Si am ramas impresionat...!
 L-am cautat si pe blogul sau personal, iar apoi un link m-a indrumat catre o publicatie din tara noastra care i-a luat interviu si unde am descoperit ca acum e primar. Si nu m-am mirat deloc! Mircea Rusu, cu toate ca este un  artist desavarsit, are alura unui om asezat,al unui ardelean molcom, care analizeaza bine lucrurile inainte de a porni la drum!
 Am citit si parerea lui despre show-bizz-ul romanesc si despre tot ce se misca in tarisoara noastra si am sesizat ca e o persoana care are aptitudini organizatorice, imi placea cum vorbea despre felul cum a reusit sa-i convinga pe oameni sa-si lucreze ei insisi trotoarele din fata cladirilor lor. Un primar care stie sa schimbe mentalitatea: " Adica m-am gandit sa-i implic direct: le-am dat piatra, ciment, betoniere, iar ei isi fac singuri trotuarele din fata caselor." sustine el in acel interviu, din Formula As.  http://www.formula-as.ro/2007/772/lumea-romaneasca-24/mircea-rusu-8044 .
 Un om care, as zice eu, se numeste cu adevarat realizat.Pentru ca la noi in tara exista aceasta obsesie! Am mai aflat ca are si doi baieti mari si care sunt de asemenea pe un drum cu ascensiune!
 Ce sa mai spun! La si  mai mare Mircea Rusu!

Simplitatea dar si "periculozitatea" femeilor si masculilor dominicani.

Cum sa te casatoresti frate in Republica Dominicana!!!
M-a intrebat deunazi Robi, un prieten vechi, daca sunt casatorit. I-am raspuns negativ si a ramas uimit!
 Problema e ca in Republica Dominicana nu e ca si in Romania! Multi au ajuns aici, casatoriti si bine inchegati, au si divortat... urgent!  Dominicanii sunt foarte "obraznici", unii, chiar, au un tupeu iesit din comun, si pur si simplu e greu sa le rezisti! Vreau sa precizez ca NU este vorba neaparat despre parerea mea, cand fac aceasta precizare, ci a  majoritatii rezidentilor straini...!
Am stat de vorba cu multe persoane pe aceasta tema, in indelungata mea peripetie prin fabuloasa insula. Au venit oameni de afaceri, pensionari, studenti si cupluri! S-au despartit, unii, cat ai zice peste! Sa nu credeti ca exagerez! In era facebook e mai greu sa minti! Cine ascunde sau nu spune adevarul, iese din joc!
 foto:lacallegt.com
dominicanii sunt foarte prietenosi si fetele fara de fite
  Cunosc personal cateva victime, care azi sunt singuri-cuc si parasiti atat de persoana careia in Europa sau in America de Nord ii jurase dragoste eterna, cat si de cea  dec are se indragostise printr-un miracol, in vacanta sau calatorii de afaceri ori ramanere definitiva in tara caraibeana!
 O nemtoaica, care se si poate intalni, azi, (articolul a fost scris acum cini ani, Ursula a decedat in 2012, intr-un accident de motoreta) pe strazile din Sosua, U.  imi spunea odata, la un pahar de rom, ca ii pare rau ca a lasat totul, si cariera si casa si familia si parintii dar mai ales pe fiica ei, acum casatorita si care nu mai vrea sa auda de ea si ca de rusine nu a mai calcat prin Germania de 15 ani! Aceasta  nu a iertat-o niciodata, la fel cum nici sotul sau nu o facuse, (om de afaceri bavarez, venit in vacanta si care plecat pentru doua zile din Sosua in Santo Domingo, lasandu-si sotia singura si care profitand de lipsa acestuia,  la piscina din curtea rezidentialului, a fost sedusa de corpul altletic, creol, al tanarului A si s-a lasat... cucerita! "Pur si simplu nu i-am rezistat acestui obraznic care mi-a distrus viata" plangea ea intre doua inghitituri, la un bar din zona Charamico ...! Cineva "a tras semnalul de alarma" si sotul ajunge pe neasteptate...! Ce a urmat, nu mai are rost sa povestim...! Dominicanul A. care era portar al Condo-ului unde erau cazati,  a plecat in Santiago de los Caballeros, de unde era originar, impreuna cu ea si a parasit-o insa dupa foarte scurt timp, datorita fapytului ca nu-i mai ramasese bani! Acum munceste pe unde apuca si doar intelegerea si compasiunea unui amic comun, de-al nostru P. ii mai da cat de cat o speranta!
  La fel s-a intamplat si cu D. canadian din Toronto,  pe care mi l-au prezentat niste amici canadieni, care a venit in luna de miere, in 2007, cu proaspata lui sotie,  pentru 2 saptamani si dupa o invitatie, impreuna cu un grup de ghizi dominicani, intr-o seara,au ales sa petreaca  la un Rancho Tipico din orasul portuar, San Felipe de Puerto Plata!  Acolo, dupa ce au baut o anumita cantite de alcool, din "greseala", canadianul in timp ce incerca sa  caute o cabina WC la barbati, probabil datorita starii euforice  a intrat intr-una de-a sexului opus, unde intamplarea face sa o fi "gasit" pe una dintre ghidele cu care petrecusera in seara respectiva si ea ceva mai putin dispusa la aceea ora de a ghida prin Puerto Plata si mai mult de a se lasa adulmecata de organul tanarului canadian! Proaspata-i sotie, probabil vazand ca sotul intarzie, s-a dus in cautare-i si a descoperit ca in cateva minute incredibil de usor se poate desface un juramant aici in Caraibe!
 Poate v-as plictisi daca as continua seria. E lunga, sincer! NU, nu sunt cazuri izolate...! Daca ar fi, n-ar avea rost scrise!
 Dar am sa mai revin cu detalii... cat de curand! Salutari din ...!

SOSUA-GERMANIA REPUBLICII DOMINICANE SI ARMONIA INTERNATIONALA

Cat de ciudat mi se parea la inceput cand treceam pe strazi si peste tot se simtea aerul umed al oceanului si era o caldura de 30 de grade, in decembrie, palmierii pazeau stradutele inguste ale statiunii de pe tarmul Atlanticului, si toti trecatorii vorbeau limba germana!
Ici-colo cate o brutarie  cu reclame la diferite produse de panificatie in limba lui Mozart, apoi batrani si tineri sorbindu-si berea pe terase, la fel precum o fac in Munchen sau Berlin! Nici tipenie de creoli sau mulatri, cate un negru ici colo, exact ca si in patria lui Goethe, ce acolo nu sunt emigranti de culoare? Si uite asa, mi se parea ca pasesc printr-o Germanie tropicala!
 Rezident german in Sosua, Republica Dominicana
Astazi, dupa ceva vreme prin zona, totul mi se pare normal! Mai nou, se poate auzi si ruseste si chiar aceasta etnie este una dintre cele mai decente din Sosua, Republica Dominicana, unde chiar daca dominanta e cea germanica se poate vorbi deja despre o comunitate internationala, care s-a adaptat cu viata tropicala si care nu face caz de vecinatatea unui spaniol sau a unui suedez pe strada unde in urma cu 20 de ani erau aproape doar cei vorbitori de limba germana! Mai nou, au venit si cehi, unguri sau cu voia dumneavoastra si romani! Cu totii, traiesc intr-o armonie pe care ar trebui sa o invatam si noi in Europa!
  Interesant ca,pe aici, nimeni nu se ingrijoreaza de cotropirea Republicii Dominicane de catre natiuni europene si nord-americane  de o invazie care pe zi ce trece este si mai... "ingrijoratoare"! Si vai, cat de grijulii sunt, in schimb, unii politicieni prin Romania cand  se revendica cate ceva, de catre un grup etnic oarecare, si care nu e decat un microcosmos al unei natiunii care se vrea din ce in ce mai ampla, in toate contextele: Cea  europeana. Ciudat nu...?

Diferentele dintre un restaurant din Romania si Caraibe

 foto:puertoplatacity.olx.com.do
In fond, nu ar diferente mari in a tine sau a avea un local in tara si altul in Caraibe sau Coasta Nordica a Republicii Dominicane! De ce nu, daca e posibil chiar  in ambele parti!
 Si unul si altul, au nevoie de patroni, barmani, ospatari, bucatari, femei de serviciu, etc! Si bineinteles ce-i primordial: Clientii! Asa s-ar vedea poate lucrurile de undeva de departe...! Si de ce nu deseori chiar, asa si este! Insa depinde si de unele criterii uneori, care mi-ar place sa le impartasesc desigur, prin modesta mea opinie!
  Am ajuns aici, in Sosua, in anul 2003 si am cumparat 33% actiuni dintr-un local, un Bistro, pe strada principala si care functiona senzational! Era mic, cativa metri patrati, nu mai tin exact minte, avea 4 mese de lemn simple, beton pe jos, un bar si o bucatarie mica de tot de se inghesuiau barmanii, ospatarii si bucatarul sa poata  face fata fluxului de comenzi de mancare si bautura! Dar avea niste vanzari colosale in functie cu capacitatea acestuia de a produce la o examinare  la prima vedere...!
Sosit asadar, pe data de 3 octombrie, am stat 3 zile la plaja si plimbari prin minunata statiune Sosua, dupa care a venit avocata din Santo Domingo si asociatul m-a anuntat ca sosise  sfarsitul vacantei mele si ca e timpul sa-mi iau atributiunile in serios! "- De maine... la lucru!" Mi-a dat cateva sugestii, dintre care prima, a fost ca, va trebui sa spal vasele si sa ajut bucatarii si ospataresele! Cum adica sa spal eu vasele cand am venit aici ca si patron, gandeam eu, ingrozit doar auzindu-l si-mi venea sa... nu stiu..? Eu, in tara, nu am vazut patron sa spele vasele in propriu-i local, asa ca mi s-a parut ca si un fel de batjocura sau o subapreciere-mi din partea asociatului...! De fapt, avusem impresia chiar ca nu as fi fost inteles bine...! Insa pe el de fapt il mirase...uimirea mea! Zicea  ca, daca stiu sa pregatesc mancare, de asemenea, ca si bucatar, ar putea sa-mi mearga si mai bine, as avea si un salar de bucatar! Eu ce stiam de-acasa era sa predau la scoala, sa cant si sa mai scriu cate un material jurnalistic! Nimic altceva! Era cam grea aceasta solutie de adaptabilitate in noua postura de patron care sa spele vasele in Caraibe!
 Am incercat sa protestez, dar fara nici un rezultat! Mi-a zis: "Ok, Alege, iti dau  banii care ti se cuvin  la sfarsitul lunii sau iti iti ei  mananare zilnic si nu-ti mai dau bani din dividende sau asa cum ti-am sugerat la inceput! Adica cea care pana la urma mi-a suras  totusi  a spala vasele, deoarece nu stiam nimic altceva, o suma zilnica de bani si mancare la discretie, sucurie, bere, etc!

Prietena texana, Ofelia ...privind parca, inspre... Romania!

 Asa au trecut doua luni de proba de foc timp in care mi-era si rusine sa intorc capul sa nu ma vada clientii spaland vase! Eu patronul...! Si asta pana cam prin decembrie cand sezonul vine aici precum uraganul devastator, zilele trecute prin Puerto Plata! Se schimba situatia, insa mai mult cea financiara, pentru faptul ca sunt mai multi clienti, dar  dexteritatea de barman sau ospatar, inca nu o castigasem, de bucatar ce sa mai vorbesc.... asa ca, pe langa faptul ca trebuia sa continui sa spal vase, mai trebuia sa o fac si la foc automat!
 Imi amintesc in 24 decembrie 2003, am inceput munca   la 8 dimineata si am terminat-o frant, pe la 12 noaptea, fara colinzi si fara Mosi Craciuni si abia am avut timp 15 minute pe la pranz, sa imbuc cate ceva, in mare graba! Altfel, clientul nu asteapta! Iar cei patru ospatari abia ca pot si ei sa rasufle! Si alte localuri in zona?
"Cata frunza si iarba"!
 Imi amintesc apoi,  am locuit in aceea vreme, la o pensiune elvetiana, numita "Tania", dupa numele fiicei prorietarului elvetian, iar la parterul cladirii  avea o cofetarie!  Ma intalneam cu  femei imbracate in halate albe, trebaluind pe afara, pe langa pensiunea mea si locul lor de munca, deseori,  ma izbeam de ele pe scari, la plecarea mea inspre local sau la intoarcere! Intr-o zi, trebuia sa merg sa negociez cu patroana cea tanara, noua mea decizie, adica, una ce-o tocmisem cu tatal acesteia la intrarea in  Complex, si anume de a ramane sau nu, dupa cele trei luni de la venirea mea acolo, insa nu o cunoasteam pe fiica lui, cea care se ocupa de clientii pensiunii in lipsa, iar el era plecat in Elvetia, dupa treburi si  despre care toata lumea vorbea aici in Sosua, ca este o frumoasa si bogata! Dupa o asteptare de cateva minute, in localul  lor de jos, apare  o femeie  intr-un halat alb de cofetareasa, cu boneta de bucatareasa si plina de sudoare, scuzandu-mi-se : Putin cam confuz, eram  pregatit sa o intrerup, sa-mi cer iertare si  sa plec repede si probabil sa ne intalnim mai tarziu, localul si vasele nespalate ma asteptau si  cat pe ce sa-i spun : - Doamna draga, eu nu pot sa pierd timpul, dar eu o astept pe ...dumneavoastra stiti, ...aia sefa maare,  in timp ce ea imi intinde mana, cu multa modestie si foarte mare simplitate, se prezinta: -Tania: Adica patroana elvetianca, fiica milionarului si proprietara Complexului "Tania", in carne si oase si mai mult... imbracata in  hainele cu care le vedeam adesea pe angajatele sale! Am realizat atunci si destul de tarziu, ca ceea ce fac eu, in acest caz, e ceva normal! In Caraibe, daca esti patron de local, stai la masa si dai ordine, ai marea sansa sa nu prea ai clienti pe la terasele localului tau! "Lumea are mai mare incredere intr-un om muncitor decat intr-unul care vrea sa castige banul usor" imi spunea deunazi un amic prin zona! Pentru a fi responsabil de un local in zona asta, e recomandabil sa fii si un bun cunoscator al gastronomiei mondiale, sa fii un vorbitor de cel putin 3 limbi de circulatie internationala, si un excelent amic al Comunitatii de rezidenti straini sau dominicani, de unde faci parte! ! Daca taxele si controalele par a fi inexistente, ai totusi alte sarcini de indeplinit, si anume goana zilnica dupa clienti  si mai ales sa formezi gasca care sa-ti vina dimineata la cafea- a se citi micul dejun si seara la barfe- a se vedea, cina, si consumarea de bauturi!  Insa cei mai multi dintre patroni sunt bucatari si ospatari, facuti de voie sau nevoie...cazul meu! Sezonul forte, dureaza doar cateva luni! In rest e nevoie sa-ti castigi clientii precum o anumita publicatie isi castiga cititorii!
 Cu toate astea, senzatia de a avea un local in Caraibe, e intr-adevar unica! Insa, adesea fara o schimbare de mentalitate sau  de experienta, poate fi un esec greu de surmontat! Dar, cu toate astea,  multe persoane au localuri pe aici si sunt chiar multumiti cu viata cotidiana in acest colt indepartat. Si nu toti sunt milionari!  De ce spun asta? Deoarece exista o anumita opinie ca acolo in Caraibe, doar milionarii traiesc bine! Eu unul, nu impartasesc aceasta opinie! Nu neaparat!
 Salutari...!

Lidia- oaza de liniste si protectie

Ce ar putea sa fie mai impresionant, cand esti foarte departe de casa si foarte singur, decat sa-ti pice, mai ca tam-nesam, cineva pe care il cunosti de o viata! Eu si Lidia, am fost copiii unor persoane foarte apropiate,  parintii nostri, si mai cu seama bunicii, se intalneau foarte des si se simteau  apropiati! Mai ales, acestia din urma,  aveau radacini comune de prin Maramures! O fata realizata deja, cu copii mari, care a trecut prin focul vietii inca de foarte tanara, uite-o acum luandu-si lumea in cap, sa vada ce-o mai fi si Caraibe asta, si a venit insotita de o persoana, adevarat cunoscatoare despre cum functioneaza turismul in general, si nu unul dinre astia  incultii ce mai stiu si ei  ceva vorbe... "What sau Como", cu camasi albe si pantaloni de costum negru, cu toate ca mai sunt si multi imbracati astfel, dar care isi  merita stima intreaga si respectul tuturor,  ce bantuie degeaba prin zonele turistice  romanesti, ci unul care este un fotograf profesionist si un cunoscator profund al sectorului care poate odata o sa ridice si tara noastra la un nivel mai avansat si cu care am stat la un pahar de vorba, despre tot ce se poate povesti, tocmai aici la mine in Republica Dominicana! Nu va ca spun ca, poate doar pentru mama care nu mai este, as fi putut avea si simti o bucurie mai mare s-o revad! Am intalnit-o imediat la iesirea din aeroport si parca timpul nu si-a pus mari aprente pe chipul ei! Cu toate ca nu a avut deloc o viata usoara! In momentul de fata, este companiera Mirelei Retegan, una dintre cele mai spontane si de forta personalitate din mediul radioului in tara noastra si care nu are nevoie de prezentare! Dar care nu va scapa curand  sa nu-mi amintesc, sa va povestesc intamplari frumoase despre aceasta fata care a revolutionat Satmarul si care cred este una dintre cele mai in voga voci radio ale momentului in Romania!
 Asadar, ajunsi aici, mi-au adus palinca,vin si nostalgii! Au fost impresionati de frumusetea locurilor, am facut vizite in multe zone ale insulei, am trecut si pe la unele obiective turistice, etc!
 Lidia a ramas impresionata insa si de saracia si mizeria care  bantuie zona antileana, si care desigur este mai mult vizibila in zonele non-turistice. Insa acesta este poate farrmecul chiar, al acestei zone tropicale indepartate: A cunoaste o civilizatie care e total straina de cea pe care o vedem cotidian in jurul nostru! Cu toate acestea, vizitand statiunile forte ale nordului insulei, Cabarete si Sosua a concluzionat ca, Paradisul nu e totusi atat de departe de pamant si ca poate intr-o zi va reveni aici...!Atat eu cat si Oceanul Atlantic, o asteptam si ii promitem ca o sa fim la fel precum  slugile bulibasei de la nunta pe care  cu atata talc si umor ne-a povestit-o,  in urma cu ani la un insemnat local, unde era sefa de unitate, din urbea noastra milenara de pe malul Somesului: Satu Mare!

A ne feri de pseudovalori

In societatea romneasca bantuie pseudovalorile! Adica cei care stiu tot, cei care memoreaza citatele altora, si  le aroga drept ideile lor, fura conceptii, studiaza de prin carti si invata sa fie smecheri, parafrazandu-l pe Heraclit din Efes,  inseland pe toata lumea! Asemenea indivizi, au fost  mereu campul de bataie scriitoricesc in luptele seculare ale intelectualitatii romanesti care manuia condita, in special in lupta cu non-valorile si snobismul care nu mai  inceteaza sa ne intoxice din timpuri  imemorabile, de Adam si Eva!
 Apoi ne intrebam curiosi, unde ii gasim pe acesti atotcunoscatori? Foarte simplu, ii vedem peste tot, mari experti, dar nimic mai mult decat...simpli  pungasi! Un exemplu,  ar fi acesti super cunoscatori, palavragii, care ne impresioneaza prin cunoasterea de ceva limbi straine, si care ne invaluie intr-un mister total, de necuprins, pe la o cafea, prin cercuri de prieteni, ne lasa gura-casca, la fiestas, la ceremonii, vorbesc o anumita engleza ce seamana mai  mult cu franceza, exact aceeasi modalitate de snobism ieftin care impresiona mult si care era atat de ironizat de  mareleTolstoi in opera Anna Karennina!
 Acestia mereu termina o scrisoare  in engleza, azi, in loc de franceza, cum se intampla candva, limba de circulatie mondiala pe vremea celebrului scriitor rus: "ok, se you tomorow!"Isi fac aparitia inopinant, de cele mai multe ori neinvitati,prin cercuri de lume buna, prieteni de familie si care au o aura de experti in `nspe domenii, insa foarte usor de depistat de cei care nu mai cred de multa vreme in povesti si nici macar  rabdare in ascultarea de  naive basme balcanice, dar care au invatat sa gaseasca intelegatori in acea zona unde castiga usor cu impresionismele lor ieftine  si avand nesimtirea  de a convinge anumite persoanele care au  pozitii sociale sau poseda anumite resurse financiare si unde cred ca ei pot musca!!! Si o fac  cu o nesimtire ce nu are nici un fel de limite sau explicatii...!
 Acestia acumuleaza mari comisioane de la persoane care cu multa bunavointa le ofera credibilitate, le dau bani,  le acorda interes special, vezi Doamne, doar sunt mari specialisti,  inseala pe toate lumea, sunt cunoscatori in turism, in tot ce se poate insela, prin marea capacitate de siretenie si iti sare la beregata in cazul in care ii simti sau vrei sa-i corectezi! Ba iti ma baga in cap si faptul ca-s simpatici! Din pacate, nu  prea stim sa ne ferim de aceste canalii  care ne impresioneaza si pe care dimpotriva, ii gasim mai degraba agreabili sau socialbili! Ei sunt tolerati pentru ca nu exista un discernamant din partea celor ce le dau crezare. Si ne lasam adesea mult prea usor impresionati de indivizi  fara scrupule!
Asadar, cam ca si  ca pe vremea lui Tolstoi...! Doar personajele difera! Si jeep-uri in loc de trasuri!
  Cand societatea romaneasca se va trezi  si lepada de aceste caracatite de doi lei vechi, va simti ca se poate supravietui mai usor! Ha, e insa nevoie de multa clarviziune care este o carenta generala a societatii noastre contempoarane si ...nu numai! Atat Calinescu, Petrescu, si alti buni cunoscatori ai vietii noastre valahe si balacanice de atunci si de azi, unde suntem integrati geogarfic, ca sa nu mai aduc vorba de cei scarbiti si exilati cum ar fi Cioran etc, au semnalat aceast flagel pe care ar fi trebuit sa-l eradicam de... vai, multa vreme...! Dar, pana atunci... salutari din Caraibe si nimic mai mult!

O romanca face furori in Caraibe

foto: livio.com

Nici o exagerare...A venit o romanca sa-si petreaca vacanta in Republica Dominicana! Dupa formalitatile de intrare in tara, cazare etc, s-a dus sa cunoasca plajele acestui indepartat tinut si daca aici au trecere in special femeile mai bronzate de la mama natura, ea alba, asa cum a fost inzestrata de rasa noastra caucaziana, a cucerit porivirile tuturor! Turistii care au vazut-o si-au cam schimbat parerea in ce priveste gustul la culoarea femeii, sau au fost pur si simplu ametiti de frumuseata romancii, si au inceput s-o urmareasca...Lumea lasa cocosii din mana, pestii se zbateau la mal, si romanca noastra nu facea altceva decat ...plaja! Au venit, de asemenea, cei mai musculosi negri din zona, mulatri, creoli si americani, sa o impresioneze, insa indeletnicirea ei, dupa cum va spuneam deja, era doar plaja! Si plaja Sosua, una dintre cele mai dragute din Caraibe, capata o si mai accentuata nuanta, cu acest adevarat exemplar de frumusete carpatica! Uite asa, putem sa ne mandrim si noi cu ceva! Ce pacat, as zice eu, ca e o frumusete atat de cuminte! Oricum ai fi, Caraibe te-a primit pe masura elegantei tale!

OFERTA TURISTICA EXCEPTIONALA CU INVATARE DE LIMBI STRAINE SI VOLUNTARIAT IN CARAIBE

          WWW.SUNCAMPDR.COM                                             
Turism modern, la preturi fara concurenta! Doar pentru lunile iulie-octombrie 2011, 450 de dolari/saptamana sau 600 dolari /12 zile, la Fundatia si Complexul Turistic Suncampdr, cazare in vile rustice, dotata cu bucatarie complet echipata,apa calda, internet wi fi, in Complexul Turistic Suncampdr, din Muñoz, Puerto Plata. In pret este inclus si un curs de invatare a limbilor straine, spaniola, franceza, sau engleza dupa o metoda probata cu profesori experimentati iar cei ce studiaza au posibilitatea sa exerseze pe viu limbile invatate cu toti cei din Complex, francezi, canadieni, hispanici si americani, in cursul zilelor sau seara la activitati recreative, disco etc! O imbinare a utilului cu placutul beneficiind de mare, plaja si in acelasi timp de munte, rauri si padure tropicala! Dar si cu bazele puse pentru invatarea unei limbi straine! Tel 001 809 320 1441, info@suncampdr.com   franceza-engleza, si 001 809 1589  sau calcru69@yahoo.com in limba romana!

  De asemenea, cautam voluntari pentru Fundatia Suncampdr, pentru a duce impreuna o lupta impotriva saraciei si mizeriei! Acestia se vor bucura de privilegiul de a primi reduceri la locatie si de a trai la un pret de invidiat si a cunoaste cultura si obiceiurile caraibiene si de invatare a limbilor spaniole si creole si de a face parte dintr-o echipa internationala de ajutorare a persoanelor defavorizate din Muñoz Puerto Plata! Cautam tineri si persoane de toate varstele care doresc sa contribuie prin cunostintele sale de limbi straine, franceza, engleza sau germana,medici, profesori, terapeuti etc! Accesati site-ul pentru informatii complementare, www.suncampdr.com !

Fiecare dintre noi, de asemenea, poate sa contribuie prin cunostintele sau abilitatile sale, acordand o mana de ajutor impreuna cu noi si pentru a darui ceva din capacitatile nostre atat fizice cat si intelectuale copiilor si persoanelor suferinde de pe urma cutremurului din Haiti! Voluntarii vor avea beneficii la cazare si altele pe perioada voluntariatului in Fundatia Suncampdr.com

Va asteptam cu multa bucurie!

Ramon Sanchez-un cubanez ratacit in SUA si Republica Dominicana

Cuba, tara natala dar interzisa pentru unii cubanezi!
 O persoana in varsta, cu niste ochi mai albastri ca si marea de alaturi, si foarte iuti si care in ciuda atingerii celor 82 de ani, este foarte lucid si foarte vioi! Il cheama Ramon Sanchez si este nascut in Matanza, dar apoi s-a mutat cu familia in La Habana (Havana), capitala statului Cuba  !
A trait o viata destul de agitata, insa dupa o tinerete petrecuta mai mult muncind decat studiand, s-a ales cu o afacere care ii mergea din ce in ce mai bine! A fost chemat de catre fratele lui mai mare, sa-l ajute in administrarea afacerilor acestuia din urma, si  unde de pe la 17 ani devenise mana dreapta a unei companii de transporturi si de producere a ghetii, conduse de fratele sau, foarte necesara intr-o tara unde temperaturile nu coboara in mod natural, mai mult de 15 grade Celsius, (in perioada cea mai racoroasa si doar rareori pe timp de noapte) si transporta aceasta apa congelata pe la hotele, restaurante, chiar si pe la casele particulare.
S-a casatorit apoi, la 21 de ani si  mai tarziu fratele sau ii lasa o parte din afacere si avea deja propriul  Parc Auto, cu   masini pentru diferite  transporturi! Devenise un prosper om de afaceri, cand intr-un "sumbru 31 decembrie" al anului 1958, sotia ii comunica faptul ca Fidel Castro va lua in maini cat de curand, se pare, destinele tarii, iar reactia acestuia a  fost sponatana, raspunzandu-i:" Suntem nenorociti", isi aduce bine aminte Ramon, acum dupa 52 de ani!
 Revolutia deja incepuse si asa cum acesta profetise profetise  Ramon Sanchez a ramase fara nimic din toata munca si  afacerea sa, deoarece "statul revolutionar" ii confiscase totul! A incercat sa fuga pe mare in SUA, insa a fost prins, si condamnat la 5 ani de inchisoare! Intr-o zi cand sotia sa il viziteaza si avand deja doi copii minori, acesta ii spuse sa-si ia soarta pe cont propriu si sa incerce sa plece din tara! Cu ajutorul familiei sotiei sale, care erau atat in Statele Unitre cat si in Mexic, reusesc sa plece asa cum Ramon ii sfatuise, iar un miracol face ca numai dupa 6 luni de detentie, din cei 5 la cati fusese condamnat, se trezeste intr-o buna zi,  pe neasteptate, sa fie eliberat! Apoi, dupa ce cautase si incercase fara succes mai mutle posibilitati de obtinere a vizei de plecare, in mod legal, dupa familia sa, deja stabilita in SUA, cineva il ajuta sa plece cu echipa de fotbal a Cubei, care urma sa faca o deplasare in Mexic si angajandu-l in staff-ul tehnic al acesteia, obtine astfel un pasaport si o viza de Mexic pentru 7 zile! Asada in cele din urma  pleaca, dar cu gandul sa nu se mai intoarca! In Mexic insa, autoritatile au refuzat sa-l primeasca ca si pe un refugiat politic, deoarece venise legal si cu o viza de 7 zile. Lucrurile incepusera sa se complice atunci cand se parea ca ar trebui sa se intoarca din nou in Cuba! Insa nu se lasase asa usor convins si cauta ceva rude de-ale nevestei si care au reusit in cele din urma sa-l introduca clandestin intr-un avion si fara viza de SUA! Ajuns pe aeroport in "Tara Fagaduintei" se preda la Emigratie si aici i se accepta statul de refugiat! "In aceea perioada,isi aminteste Ramon Sanchez, nu existau nici pe departe controalele  severe ce sunt acum in aeropoarte, datorita atentatelor  si a traficurilor interzise", si se reuneste apoi cu familia sa! Munceste pe branci pe unde apuca si mereu este unul dintre favorizatii patronilor si faptul ca invatase gestiunea prin propriile lui  afaceri in Cuba, aici devine repede omul de increredere al mai multori patroni din California si  din Florida, unde isi petrecuse cei mai multi ani si unde se pricopsise si cu o casa pe care a vandut-o imediat dupa moartea sotiei, survenita in anul 2004!
 Devenit pensionar in urma cu cativa ani, se hotareste sa se intoarca in Caraibe, insa din nefericire nu in Cuba natala ci in Republica Dominicana, unde din pensia sa dupa 42 de ani de munca in SUA, isi traieste cu adevarat clipele si se bucura in liniste de efectele minunatei  ale climei tropicale din aceasta tara, invecinata cu cea unde se nascuse si unde sustine el, i-e frica sa revina!
 In momentul de fata, este foarte fericit alaturi de noua sa iubita pe care o are de 3 ani, si mai tanara cu 36 de ani decat Ramon, si care "l-a facut sa intinereasca" , zice el zambind, si sa-si revina dupa socul disparitie persoanei care a fusese sotia si mama copiilor sai timp de 52 de ani!

George, cand am sa ma indragostesc am sa te parasesc

 Asa i-a spus fosta sotie lui George! George nu a crezut-o...! Ex-consoarta  lui, i-a pretins acestuia, nici mai mult nici mai putin, si anume, sa se tina de promisiunile de dinainte de nunta si de cele imediat de dupa luna de miere! Si au trecut vreo zece si ani si Georgica se facea ca uita, sau ma rog, nici ca se sinchisea sa se tina de cuvant! Nu a uitat insa ea! Prima promisiune, pe langa cate altele, ar fi fost, se zice, aceea de a nu-i face copii! George, insa, i-a facut doi! Asadar, incepuse deja, casnicia lor cu stangul! Copiii, doriti de-o parte si nedoriti de cealalta! Insa iubiti deopotriva de catre amandoi! Problema  fusese George, nu  progeniturile! Si anume ca a mintit-o...! Insa acesta, ca si marea majoritate a noastra, a barbatilor,  s-a ingamfat crezand ca iubirea vietii sale uitase ca i-ar fi pretins vreodata ceva! Insa ea nu! Si uite, intr-o zi, frumoasa si destepta lui sotie, dupa zece ani si ceva de casnicie, i-a spus dintr-o rasuflare: George te parasesc!!! Si-a luat trei saci cu haine, pe cei doi copii minori, pe care i-a facut si pe care George a promis ca nu-i vor avea  si dusa a fost sub privirile neputincioase ale barbatului ramas in casa goala gura-casca!
foto: trilulilu.ro                     
Femeia mintita pleaca precum trenurile, avioanele si vapoarele, atunci cand mai putin ne asteptam
. Insa diferenta intre ea si aceste mijloace diferite de transport e ca, de cele mai multe ori, aceasta nu se mai intoarce!

 Acum, chipurile, George nu-i vorbeste! Ea zice ca ar fi incercat sa-i explice ca ar trebui sa se simta vinovat el insusi, sa-si ceara iertare si sustine ca mincinosii in viata trebuie sa plateasca! George refuza! Ea insa traieste departe de el si e  multumita cu propria-i viata, la 6 ani dupa despartire! De ce? Fiindca ca s-a tinut de promisiunea facuta la inceput: "George cand am sa ma indragosdtesc de altcineva, am sa te parasesc!"

 S-a indragostit de altul, deoarece George a mintit-o ca nu-i va face copii! Femeia in general chiar daca iarta nu uita: De ce i-a facut copii, George? Asta a fost greseala vietii sale?
  Un fel de George sunt si eu! Adica,  nu m-am tinut de promisiuni si ele m-au parasit! Pe rand fiecare...! Si Doamne, cati "George patitul" mai  suntem pe fata globului pamntesc...???

 Si-mi aduc aminte  acum, cand "nu mai sufar din iubire, cum se intampla candva",  de versurile Monicai Cucu: "Trenul acesta pierdut /Ganduri si vise desarte/Pleaca in necunoscut/ Tot mai si tocmai departe..." Trebuie asadar, sa invatam sa nu mai mintim femeile noastre cu "ganduri si vise desarte"!

 Ca nu-i nimic mai greu de digerat in viata unui cavaler, decat sa ne spuna iubirea vietii noastre: Adios...! Tocmai atunci cand, ne credeam invincibilii deplinei noastre maturitatii!

Facebook-ul sau intalnirea cu verisorii necunoscuti

 Intra-devar,  retelele sociale isi au rostul lor in societate, deja bine determinat! Nu avem nici o indoiala de efectele mai degraba pozitive decat negative ale acestora! Nu sunt un expert in  a determina factorii care sprijina sau pun la indoiala veridicitatea celor expuse mai sus, dar am cunoscut beneficiile facebook-ului prin faptul ca am reusit sa-mi cunosc rudele apropiate despre care nici nu stiam vreodata c-ar exista! Nu i-am cunoscut nici mergand la tara pe  la bunici, nici la nunti sau mormantari ori alte evenimete, care adesea faciliteaza cunoasterea rudelor mai indepartate decat cele de gradul I!
     cei trei verisori nasiti de  facebook

  Nu doar ca am ramas surprins de faptul ca am reusit sa-i cunosc dupa ce am trecut de 4 decenii de viata, ba sunt si chiar mandru de ei! Si va sigur ca in acest caz cunosteam doar cateva mici detalii si aproape fara relevanta despre parintii lor, iar asta doar din pricina distantei mari in care unii si ceilalti am crescut si trait: Eu, Maramures, Satu Mare, ei in Arges- Pitesti! Parintii lor, veri primari cu al meu tata, in acest caz!  Desigur, faptul ca purtam acelasi nume de familie fusese definitoriu in momentul in care am intrebat ...`"De unde esti, ba? Dar tac`tu sau mata? Cine a fost ma, bunicul tau...?"  Dupa care, ne-am pus de acord conform descoperirilor ad-hoc, cu faptul ca suntem veri de-ai doilea si ca bunicii nostri fusesera frati buni!
Unul dintre ei, doctorand in Franta si cadru Universitar in Pitesti, si proaspat tatic, celalalt un destoinic politist al aceleasi urbe argesene si un fericit sot si tata, de asemenea! Si uite asa, ne-am facut veri "pe bune" doar dupa ce ne-am cunoscut prin facebook! Sa-mi traiti unchilor, matusilor, verilor, nepotilor si la mai mare!

Un roman intre Africa, Franta si Romania-Neagu Djuvara

Neagu Djuvara este un istoric roman inca in viata! In afara de Romania, a mai trait in Franta si in Africa! Nu conteaza unde in Africa, "google" desigur stie foarte bine! A revenit in Romania Sperantelor anilor `90! Acum sustine ca il uraste pe Iliescu! De ce pe Iliescu si nu pe Basescu! Deoarece, la vremea aceea, Iliescu era siretul care s-a opus tuturor sperantelor romanilor cu o alta mentalitate. Din pacate procentul pe atunci, intre cei "cu o alta mentalitate" decat majoritatea, era daca bine imi amintesc, de vreo 13 % contra 87%! Printre acestia se numarau dizidentii, tinerii studenti si elita intelectuala!
Africa lui Djuvara
  Daca cineva imi spunea sa plec din tara imi venea sa-l impusc. Bineinteles cu sos de rosii, si sa le spun "fratilor, ati innebunit acum sa plec cand incepe democratia in Romania?"
 Cam asa am crezut marea majoritate! Insa dusmanul nostru era Ion Iliescu. De ce? Pentru ca era atat de bine pregatit sa infrunte o astfel de situatie, anticipand exact cum vor decurge lucrurile in societatea romaneasca, incat a reusit din plin sa ne taie elanul si sa ne omoare spiritualiceste in numai cateva luni de la declansarea evenimntelor din `89!
 Nu insist asupra acestor fapte petrecute demult deja, insa imi amintesc de un celebru concetatean care a trait 23 de ani in Africa! La fel se intampla si cu mine cu toate ca, nu incerc decat o comparatie geografica, cu distinsul istoric! El a revenit in Romania, desi mintea lui era si  mai este inca in Africa! Dar la varsta domniei sale nu mai ar avea rost sa o faca! Adica sa se reintoarca pe continetul negru dupa ce Romania esuase in tentativa ei de a reveni in lumea europeana occidentala, unde intelectualitatea noastra a tanjit sa ajunga de secole! Desi cu sufletul ar face-o! Pentru ca Romania visata de domnia sa le revenirea in tara, nu a fost una  si aceeasi cu dezideratul sau de acum 20 de ani!
 Tanti Babi Pirici, o distinsa profesoara pensionara din Satu Mare, m-a intrebat daca  voi reveni in Romania! I-am raspuns categoric... nu! Pentru ca am incercat in 2008, crezand ca Uniunea Europeana va schimba soarta tarii si m-am inselat. Avantajul meu a fost ca prin comparatia varstei cu celebrul Djuvara, am fost net favorizat atunci cand a aparut intrebarea: Raman sau ma reintorc?
 Africa sau Republica Dominicana sunt aceleasi! Diferenta este doar geografica! Insa clima, mentalitatea si viata e aceeasi! Cu ceva nuante latine in plus pentru partea unde m-am stabilit!
Republica Dominicana
 Dar ma simt mai acasa decat intr-o Romanie condusa de mentalitatea manelista. Cu toate ca, manelele, in sine, nu sunt vinovate cu nimic. Sunt doar niste baliverne de dansuri inocente! Din pacate Romania insa este condusa in timp ce diriguitorii ei o danseaza sumbru pe malurile Dambovitei!