LIBERTATEA SI LINISTEA DIN REPUBLICA DOMINICANA

Prin comparatie cu Europa, aici, in Caraibe, ma simt mult mai acasa. Ambitiile sunt surse de stress, iar a deveni un profesional pe batranul continent e un lucru foarte dificil. Este o concurenta mare, o lume care lupta cu tot dinadinsul sa ajunga pe culmi... Iar tot ce se atinge pana la urma este moartea. O scriitoare franceza spune in una dintre cartile sale, ca ei nu-i plac fotografiile. Motiveaza prin faptul ca nu sunt nimic altceva decat o insiruire de viitori morti! Rememorez truda parintilor mei, a bunicii, care se trezeau foarte devreme sa faca asta si aia ca e foarte important! Unde sunt ei si unde a ramas sau pastrat importanta respectiva!!!



Republica Dominicana este o lume fara mari ambitii. Este soare si liniste si...Dumnezeu, care trebuie sa faca in locul nostru cutare si cutare chestiune. Dios sabra..., sau si dios quiere...
 Conceptia personala de pe vremea cand eram acasa si nu calatoream, era ca viata buna inseamna lux, stabilitate, profesionalism, casa si liniste familiala. Credeam ca in tari civilizate se pot implini astfel de utopice deziderate. Nimic mai eronat. Dupa 3 ani de America Latina, am decis sa revin pe teritoriul european, in Franta. M-am speriat de lumea grabita, agitata de individualism si de suspiciunea cu care eram privit. La fel mi s-a intamplat si in Olanda unde am urmat-o pe prietena mea din vremea respectiva. O lume total neprimitoare si care ma faceau a ma simti precum  o furnica care daca ajunge la picioarele unui om are sanse de 99% sa dispara.
Am fost apoi  si in Romania si traiam cam acelasi simtamant de neputinta, de sclavie si de angoasa.
In cele din urma m-am intors pe terra descoperita de amiralul genovez: Venezuela, Peru, Argentina si in sfarsit, am 5 ani fara sa ies de pe insula dominciana...
 In schimb, aici, totul e deschis, e liber si exista toleranta umana. Nu simt acel mecanism care ne inlantuie si acea lupta dupa un vid de care nu ne dam seama cand traim doar acolo! Obsesia diplomelor functiilor...etc! O colonie penitenciara numita, Uniunea Eropeana!
Elitismul aici nu-si are locul, elitele in mintea caraibeanului nu exista, in schimb nu ne intereseaza ca , X sau Y, E CUTARE SI CUTARE... Sa fie sanatos, nu-mi va strica el linistea si bucuria de a trai prin forma sa de a gandi si de a mi-o impune mie, cum se intampla in cercurile europene.
 Nu ma intereseaza ce masina are vecinul, ce a zis Vasile despre mine, nu vreau casa mai mare decat a lui Popescu sau Garcia... Deci vreau sa traiesc bine adica in liniste. Ce inseamna pentru mine asta: Moartea tuturor ambitiilor desarte, fiindca orice ambitie are desertaciunea ei, dupa parerea mea... Nu vreau concurenta cu nimeni, imi fac treaba mea fara sa ma intereseze ca cineva va sopti la urechea altuia ..."uite si la asta". Adio stress si desertaciuni in viata mea.