foto:puertoplatacity.olx.com.doIn fond, nu ar diferente mari in a tine sau a avea un local in tara si altul in Caraibe sau Coasta Nordica a Republicii Dominicane! De ce nu, daca e posibil chiar in ambele parti!
Si unul si altul, au nevoie de patroni, barmani, ospatari, bucatari, femei de serviciu, etc! Si bineinteles ce-i primordial: Clientii! Asa s-ar vedea poate lucrurile de undeva de departe...! Si de ce nu deseori chiar, asa si este! Insa depinde si de unele criterii uneori, care mi-ar place sa le impartasesc desigur, prin modesta mea opinie!
Am ajuns aici, in Sosua, in anul 2003 si am cumparat 33% actiuni dintr-un local, un Bistro, pe strada principala si care functiona senzational! Era mic, cativa metri patrati, nu mai tin exact minte, avea 4 mese de lemn simple, beton pe jos, un bar si o bucatarie mica de tot de se inghesuiau barmanii, ospatarii si bucatarul sa poata face fata fluxului de comenzi de mancare si bautura! Dar avea niste vanzari colosale in functie cu capacitatea acestuia de a produce la o examinare la prima vedere...!
Sosit asadar, pe data de 3 octombrie, am stat 3 zile la plaja si plimbari prin minunata statiune Sosua, dupa care a venit avocata din Santo Domingo si asociatul m-a anuntat ca sosise sfarsitul vacantei mele si ca e timpul sa-mi iau atributiunile in serios! "- De maine... la lucru!" Mi-a dat cateva sugestii, dintre care prima, a fost ca, va trebui sa spal vasele si sa ajut bucatarii si ospataresele! Cum adica sa spal eu vasele cand am venit aici ca si patron, gandeam eu, ingrozit doar auzindu-l si-mi venea sa... nu stiu..? Eu, in tara, nu am vazut patron sa spele vasele in propriu-i local, asa ca mi s-a parut ca si un fel de batjocura sau o subapreciere-mi din partea asociatului...! De fapt, avusem impresia chiar ca nu as fi fost inteles bine...! Insa pe el de fapt il mirase...uimirea mea! Zicea ca, daca stiu sa pregatesc mancare, de asemenea, ca si bucatar, ar putea sa-mi mearga si mai bine, as avea si un salar de bucatar! Eu ce stiam de-acasa era sa predau la scoala, sa cant si sa mai scriu cate un material jurnalistic! Nimic altceva! Era cam grea aceasta solutie de adaptabilitate in noua postura de patron care sa spele vasele in Caraibe!
Am incercat sa protestez, dar fara nici un rezultat! Mi-a zis: "Ok, Alege, iti dau banii care ti se cuvin la sfarsitul lunii sau iti iti ei mananare zilnic si nu-ti mai dau bani din dividende sau asa cum ti-am sugerat la inceput! Adica cea care pana la urma mi-a suras totusi a spala vasele, deoarece nu stiam nimic altceva, o suma zilnica de bani si mancare la discretie, sucurie, bere, etc!
Prietena texana, Ofelia ...privind parca, inspre... Romania!Asa au trecut doua luni de proba de foc timp in care mi-era si rusine sa intorc capul sa nu ma vada clientii spaland vase! Eu patronul...! Si asta pana cam prin decembrie cand sezonul vine aici precum uraganul devastator, zilele trecute prin Puerto Plata! Se schimba situatia, insa mai mult cea financiara, pentru faptul ca sunt mai multi clienti, dar dexteritatea de barman sau ospatar, inca nu o castigasem, de bucatar ce sa mai vorbesc.... asa ca, pe langa faptul ca trebuia sa continui sa spal vase, mai trebuia sa o fac si la foc automat!
Imi amintesc in 24 decembrie 2003, am inceput munca la 8 dimineata si am terminat-o frant, pe la 12 noaptea, fara colinzi si fara Mosi Craciuni si abia am avut timp 15 minute pe la pranz, sa imbuc cate ceva, in mare graba! Altfel, clientul nu asteapta! Iar cei patru ospatari abia ca pot si ei sa rasufle! Si alte localuri in zona?
"Cata frunza si iarba"!
Imi amintesc apoi, am locuit in aceea vreme, la o pensiune elvetiana, numita "Tania", dupa numele fiicei prorietarului elvetian, iar la parterul cladirii avea o cofetarie! Ma intalneam cu femei imbracate in halate albe, trebaluind pe afara, pe langa pensiunea mea si locul lor de munca, deseori, ma izbeam de ele pe scari, la plecarea mea inspre local sau la intoarcere! Intr-o zi, trebuia sa merg sa negociez cu patroana cea tanara, noua mea decizie, adica, una ce-o tocmisem cu tatal acesteia la intrarea in Complex, si anume de a ramane sau nu, dupa cele trei luni de la venirea mea acolo, insa nu o cunoasteam pe fiica lui, cea care se ocupa de clientii pensiunii in lipsa, iar el era plecat in Elvetia, dupa treburi si despre care toata lumea vorbea aici in Sosua, ca este o frumoasa si bogata! Dupa o asteptare de cateva minute, in localul lor de jos, apare o femeie intr-un halat alb de cofetareasa, cu boneta de bucatareasa si plina de sudoare, scuzandu-mi-se : Putin cam confuz, eram pregatit sa o intrerup, sa-mi cer iertare si sa plec repede si probabil sa ne intalnim mai tarziu, localul si vasele nespalate ma asteptau si cat pe ce sa-i spun : - Doamna draga, eu nu pot sa pierd timpul, dar eu o astept pe ...dumneavoastra stiti, ...aia sefa maare, in timp ce ea imi intinde mana, cu multa modestie si foarte mare simplitate, se prezinta: -Tania: Adica patroana elvetianca, fiica milionarului si proprietara Complexului "Tania", in carne si oase si mai mult... imbracata in hainele cu care le vedeam adesea pe angajatele sale! Am realizat atunci si destul de tarziu, ca ceea ce fac eu, in acest caz, e ceva normal! In Caraibe, daca esti patron de local, stai la masa si dai ordine, ai marea sansa sa nu prea ai clienti pe la terasele localului tau! "Lumea are mai mare incredere intr-un om muncitor decat intr-unul care vrea sa castige banul usor" imi spunea deunazi un amic prin zona! Pentru a fi responsabil de un local in zona asta, e recomandabil sa fii si un bun cunoscator al gastronomiei mondiale, sa fii un vorbitor de cel putin 3 limbi de circulatie internationala, si un excelent amic al Comunitatii de rezidenti straini sau dominicani, de unde faci parte! ! Daca taxele si controalele par a fi inexistente, ai totusi alte sarcini de indeplinit, si anume goana zilnica dupa clienti si mai ales sa formezi gasca care sa-ti vina dimineata la cafea- a se citi micul dejun si seara la barfe- a se vedea, cina, si consumarea de bauturi! Insa cei mai multi dintre patroni sunt bucatari si ospatari, facuti de voie sau nevoie...cazul meu! Sezonul forte, dureaza doar cateva luni! In rest e nevoie sa-ti castigi clientii precum o anumita publicatie isi castiga cititorii!
Cu toate astea, senzatia de a avea un local in Caraibe, e intr-adevar unica! Insa, adesea fara o schimbare de mentalitate sau de experienta, poate fi un esec greu de surmontat! Dar, cu toate astea, multe persoane au localuri pe aici si sunt chiar multumiti cu viata cotidiana in acest colt indepartat. Si nu toti sunt milionari! De ce spun asta? Deoarece exista o anumita opinie ca acolo in Caraibe, doar milionarii traiesc bine! Eu unul, nu impartasesc aceasta opinie! Nu neaparat!
Salutari...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu